Quiche Lorraine

Plictisit de fasole şi cartofi, nemaivoind friptură sau ciorbă, m-am gândit să “emigrez” mai la vest. Aşa că m-am oprit – culinar vorbind - în Franţa (unde altundeva?), unde am găsit ceva bun-bun, care nu “cade greu” la stomac şi se face repejor:
Pentru început, ne trebuie cca 250 de grame de aluat fraged. Pentru aceasta, avem nevoie de:
- 100 g unt
- 50 g smântână
- 150 g făina
- Un ou
- Un vârf de cuţit sare
Se pun ingredientele (mai puţin făina) într-un castron şi se amesteca. Făina se cerne şi se toarnă ploaie peste. Frământăm. Când am obţinut o cocă de consistenţă medie, se întinde şi se pune într-o formă rotundă (ce 30 – 35 cm) sau pătrată, unsă cu unt şi pudrată cu făină. Forma n-are importanţă, principalul este ca marginile să aibă minimum 3 cm, margini care trebuie, deasemenea, tapetate cu aluat. Se înţeapă din loc în loc cu o furculiţă şi se bagă la cuptorul incins la 160 de grade (foc mediu) pentru zece minute.
Umplutura clasică este formată din:
- 300 g kaizer (bacon, mai nou)
- 3 ouă
- 200 g smântână
- 150 g lapte dulce
- Sare
- Piper (un vărf de cuţit)
- Un praf de nucşoară
- 250 g Emmentaler (dar nici cu Dalia nu-i rău)
Cum eu nu prea respect cu stricteţe nicio reţetă, am mai venit şi cu nişte ciuperci (o cutie). Se taie kaizerul fâşiuţe şi se pune la călit împreună cu ciupercile, tăiate şi ele. Cât timp se călesc, punem într-un castron laptele, smântâna, ouăle, sarea şi mirodeniile şi le amestecăm până se uniformizează compoziţia. După ce s-au călit, kaizerul şi ciupercile se iau, se toarnă şi se întind uniform peste blat, în tavă (pe care sper ca aţi scos-o între timp de la cuptor). După ce-am terminat, turnăm compoziţia de smăntână, ouă şi mirodenii, iar, la sfârşit – finis coronat opus – se presară caşcavalul ras. Băgăm la cuptor si, după aproximativ 25 de minute, o scoatem. Nu credeam să iasă mare lucru... dar după ce am gustat, m-am dumirit: nu era mare, ba era chiar prea puţină pentru cât am fi putut mânca. Pentru oameni normali, cantităţile de mai sus sunt pentru şase persoane.
Merge tare bine cu bere ("prietenia" de veacuri franco-germana nu se putea manifesta nicăieri mai abitir ca-n Lorena, nu?).
Poftă bună!